Sunt pe calea cea proasta. Cand a plecat parca a tras cineva cortina si totul a devenit gri si trist dintr-o data. Si imi venea sa-l trag de mana si sa-i spun sa ramana. Nu inteleg ce se intampla cu mine.
E clar ca mi-a placut la inceput. Dupa care mi-a trecut. Dupa care vroiam sa-l bat. La propriu. Si nu la modul descarcare de tensiune sexuala. Dupa care am avut senzatia ca incepem sa comunicam. Minimalist pentru mine dar totusi o mare realizare. Apoi a plecat.
Au fost perioade cand imi doream sa plece mai repede, altele cand as fi vrut sa ramana si altele cand imi era perfect indiferent daca ramane sau pleaca. Mi-a lipsit in prima saptamana, dupa care m-am obisnuit si oricum nu aveam timp sa simt sau sa analizez prea multe. Nu m-am mai gandit de fapt la el. De-asta am fost asa surprinsa de reactia atat de puternica de azi.
O sa ma duc acasa, o sa mananc ceva bun si o sa-mi pun un film. Si totul va reveni la normal.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu