Psihologice

Am inceput din nou sa citesc bloguri. Nu mi s-a mai intamplat de aproape doi ani de zile, din vara 2006. Am incercat sa gasesc o explicatie pentru treaba asta cu cititul de bloguri. Am mai multe variante de teorii.

Citesc bloguri pentru ca nu sunt multumita cu viata mea actuala si vreau sa evadez in lumea altor oameni. Sa vedem. Ce-i drept in vara 2006, sufeream de sindromul post-despartire. Aveam o viata sociala foarte activa si cu siguranta nu duceam lipsa de povesti personale dar probabil ca in fond nu eram cu adevarat bine si preferam sa ma pierd in lumea altora decat sa ma gandesc la lumea mea. In prezent viata mea sociala nu e asa solida ca de obicei, deci s-ar putea sa se aplice teoria asta.

Citesc bloguri pentru ca ma plictisesc la serviciu. Inexact. Adica am mult de munca si putin timp, mereu apare ceva nou, in sensul sadic al expresiei, deci teoretic n-as avea de ce sa ma plictisesc. Cred ca se aplica tot teoria nr. 1 pana la urma. Citesc bloguri pentru ca vreau sa evadez de la serviciu.

Citesc bloguri pentru ca vreau sa cunosc oameni noi. Din moment ce am si inceput un blog, as zice ca acum am doua argumente pro-teoria asta, dar daca chiar as vrea sa se aplice ar trebui probabil sa las si eu ceva comentarii pe blogurile pe care le citesc. Dar nu o fac niciodata. Ok, deci ceva ce am uitat sa mentionez in post-ul "despre mine" : ma incadrez la categoria voyeur. Si daca chiar vreau sa cunosc oameni noi (prin intermediul blogurilor) nu sunt foarte buna la treaba asta. Pana la urma tot nu gasesc suficiente argumente pentru a sustine teoria nr. 3.

Citesc bloguri pentru ca imi plac povestile. Imi place la nebunie sa ascult/citesc povestile oamenilor. Cred ca e o combinatie de traume din copilarie (basmele lui Petre Ispirescu) si partea de voyeurism din mine. Clar teoria nr 4 se aplica. Intr-o viata anterioara trebuie sa fi fost sultanul Seherezadei.

Concluzia. Ar trebui sa-mi schimb slujba si sa ies la agatat. Acum e cam tarziu, dar promit ca de la anul o sa incerc.