E ciudat cum unele perioade ma marcheaza si raman blocata intr-un timp care nu se scurge cu aceeasi linearitate a timpului "oficial". De exemplu anul trecut am fost marcata de luna septembrie. Multe lucruri s-au intamplat in septembrie si mi-au dat impresia ca mi-au schimbat din nou viata si timpul a inceput sa se scurga altfel de atunci.
La inceput parea normal, ma raportam la septembrie pentru ca era aproape, trecuse doar o saptamana, apoi doar doua, doar o luna. Pe urma am crezut ca ma raportam la asta pentru ca trebuie sa existe o relatie cauza-efect si cum traiesc efectul, ma raportez mai usor la cauza.
Dar e deja martie si ma intreb de ce am ramas fixata in timp, de ce ma raportez inca la ceea ce s-a intamplat acum 6 luni, de ce septembrie mi se pare atat de aproape si totusi intr-o alta viata. E mirajul departarii, mirajul revolutiei?
Ma tem ca-mi traiesc viata agatata de momente in timp. Ca in septembrie o sa-mi spun, a trecut un an?cand a trecut asa de repede? septembrie a fost ieri! Si in noiembrie o sa spun, acum un an eram acolo, faceam asta, traiam asta. Totusi sunt aici, acum si imi traiesc viata aici si acum, constientizand fiecare zi care trece. Dar sunt si in septembrie si acum 5 ani si peste doua luni in alt timp si alte locuri. Cateodata as vrea sa ma opresc putin din caruselul timp-spatiu si doar sa fiu. Si atunci septembrie va trece in sfarsit. si eu cu el.
Atunci prefer sa raman agatata de septembrie, de povestile, de temerile si de greselile lui, pentru ca imi aminteste de cum te simti cand traiesti viata pe banda de viteza.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu