Sex

Nu am nimic impotriva sexului pentru sex. Cand nu e vorba de mine (sau de prietenul meu :)). Sexul atunci cand exista putina emotie, sexul cu sentimente, este cu mult mai bun.

Sexul pentru sex ma face sa ma simt bine pe moment si uneori nici macar atunci. Lasand la o parte chestiunile de morala, religie, conventiile sociale, sexul pentru sex tot imi provoaca procese de constiinta care ii rapesc farmecul si ma fac sa gandesc in loc sa simt, in loc sa ma las purtata de moment.

In plus se bate cap in cap cu teama mea de penibil. De cum e sa te trezesti langa un strain. Sa nu-i stii numele dar sa stii ca iti cunoaste tot corpul, ca stie cum gemi, ca stie cum musti. Sau, mai bine, sau mai rau, nu sunt foarte sigura, sa pleci sau sa plece in noapte, imediat ce ultimele tresariri au incetat.

Ceea ce vroiam sa spun, de fapt, e ca si femeile au nevoie de sex. Eu, cel putin, ca sa nu generalizez. Nu reusesc sa le cred pe cele care spun ca pot rezista luni si ani de zile fara. Sau se mint singure sau nu au cunoscut vreodata pasiunea. Sau au foarte multa vointa, sau au avut experiente prea traumatizante, cazuri pe care le inteleg si le accept.

Revenind, chiar daca am nevoie de sex si da, nu rezist fara prea mult timp (destul de lung totusi, am si eu ceva vointa), nu ma atrage sexul doar pentru sex. De fapt il resping cat pot de mult. Sa zicem ca pentru mine seamana prea mult cu cartofii mei plini de ulei. Daca esti cu adevarat mort de foame, sau chiar nu ai de ales, ii mananci. Daca nu, te abtii, chiar daca suferi de foame, pana gasesti ceva mai bun.