Ya estoy curado, anestesiado
Ya me he olvidado de ti
Hoy me despido de tu ausencia
Ya estoy en paz
Nu stiu daca sunt vindecata, nu indraznesc sa scormonesc prea mult cicatricele.
Dar foaia se reintoarce la alb si cred ca pot sa incep din nou, speranta a invins frica.
Nu mi mai amintesc exact. De ce nu ma-ntorc, de ce nu mai plec, de ce nu mai scriu, cum e sa plangi prin avioane, sa ai insomnii, sa-ti lipseasca cineva sau ceva atat de mult incat durerea sa fie continua. Am uitat atat de bine incat cateodata mi se pare ca n-am trait nimic.
Daca omul nu ar avea memorie scurta sau capacitate de negare (a mortii, exemplul cel mai concludent), ne-am petrece viata nemiscati, ascunsi intr-un colt.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu