Cool Thailand

Sambata, 30 august
O prietena vine maine in vizita pentru 2 saptamani. Planul initial era sa plec din seara asta la Bangkok si sa o astept a doua zi la aeroport. Aveam chef de iesit in oras, ceva linistit, si aveam chiar vreo trei optiuni, singura problema era sa aleg intre ele. Buuun.

La birou, o colega care tocmai se intorsese de la Bangkok dimineata, ma aude ca vreau sa rezerv un hotel langa Khaosan. "Nu e o idee prea buna sa stai pe langa Khaosan". Eu, total pe dinafara, bineinteles, : "De ce?" "Pai, noaptea trecuta a fost destul de agitata in Bangkok din cauza manifestatiilor, care sunt aproape de Guvern, deci de Khaosan." ???!!!! Deci am ratat faptul ca a inceput un razboi in Georgia, ca jocurile olimpice au inceput si ca s-au terminat si ca in Bangkok erau manifestatii de vreo saptamana. Poate ca ar trebui totusi sa ma uit din cand in cand la televizor. In caz ca incepe al treilea razboi mondial sau ca vine ciclonul sau stiu eu ce evenimente au un rasunet mondial mai mare decat cele mentionate mai sus, as evita momente penibile.

In lumina acestor noi descoperiri, incep sa ma informez, aflu ca s-a inchis aeroportul din Phuket, ma gandesc ca ar trebui totusi sa ma ingrijorez un pic, macar pentru ca prietenei mele ii este frica de avion si ca dupa 11 ore de zbor nu i-ar pica bine sa afle ca nu poate ateriza pentru ca au inchis aeroportul sau ca aterizeaza in plina lovitura de stat.

Jur ca nu m-am panicat, am pus si eu mai multe intrebari de genul oare or sa inchida aeroportul din Bangkok, nu e mai bine sa nu ma duc seara in Bangkok si sa raman in Pattaya, sugestie pe care mi-a facut-o colega mea tailandeza de altfel. Aeroportul e la o ora jumate de mine, putin mai departe decat daca as pleca din Bangkok, seara oricum nu o sa ma amuz sa ies in oras cand sunt totusi manifestatii, politie, si incidente. Poate sunt eu exagerata, dar e prima mea lovitura de stat (ma rog, nu e inca o lovitura de stat, dar intentia conteaza, nu?).

Rezultatul e ca prietena mea tailandeza, francezii si chiar seful meu aproape ca-mi spun ca sunt paranoica, cum de ma gandesc sa ma ingrijorez sau sa-mi schimb planurile. Viata isi urmeaza cursul foarte normal in Bangkok, poate e mai mult trafic dar in nici un caz vreun motiv de ingrijorare.

La pranz mananc cu Ae intr-un mic restaurant unde e si un televizor, care transmite o manifestatie life. Din momentul asta mi-a cam trecut ingrijorarea. Arata ca un fel de festivalul berii (de altfel Ae imi spusese deja ca vanzatorii ambulanti stau pe langa manifestanti, ca sa le ofere o paleta suficienta de mancare si bauturi racoritoare, effort politique oblige) doar cu raportul vorbit/cantat inversat. Adica daca la festivalul berii formatiile invitate canta mai mult decat vorbesc prezentatorii, la manifestatiile politice impotriva guvernului manifestantii mai de seama vorbesc mai des si mai mult decat canta formatiile invitate. Cand Ae mi-a spus ca fac pauza ca sa cante o formatie am crezut ca rade de mine, dar nu, chiar a venit un grup pe scena ca sa cante putina muzica, sa se mai relaxeze multimea a fost explicatia lui Ae (mie imi pareau destul de relaxati oricum).

Am hotarat totusi sa plec a doua zi din Pattaya, desi a insemnat sa sifonez putin imaginea personala asupra curajului din dotare, dar zau ca nu vad de ce ar trebui sa "tenter le diable" cum zic francezii, cand ma costa la fel de mult autobuzul pana la aeroport din pattaya, sau taxiul din Bangkok si puteam sa dorm bine mersi in patul meu.