Am pierdut paradisul*.
Insula cu palmieri si nisip alb, cu apa turcoaz, locul in care visezi in culori, casa de pe plaja, coltul uitat de lume. Pentru ca nu exista colt complet uitat de lume.
Locul unde culorile si formele dicteaza ritmul vietii si te inspira, unde noaptea vibreaza si te prinde in ritmul ei nebun, unde prietenii sunt mereu prezenti si petrecerea nu se termina in zori. Pentru ca si petrecerea se termina la un moment dat si prietenii pleaca.
Orasul amintirilor, in care fiecare colt urat devine frumos pentru ca o parte din tineretea ta e legata de el. Pentru ca nu poti retrai trecutul, n-ar avea sens.
Orasul frumos prin definitie, paradisul romantismului in ochii tuturor. Pentru ca dragostea nu locuieste aici.
Asa ca daca este cineva acolo, va rog, da-ti-mi o idee de ce si unde poate fi paradisul, pentru ca inca am nevoie de el!
*Paradisul este locul real sau imaginar unde poti oricand evada atunci cand nimic nu mai merge, cand crezi ca atingi fundul prapastiei, cand esti singur, cand ti-e frica, cand nu gasesti iesirea, e jokerul prin excelenta.
luni, 6 septembrie 2010
joi, 5 august 2010
La despedida
Ya estoy curado, anestesiado
Ya me he olvidado de ti
Hoy me despido de tu ausencia
Ya estoy en paz
Nu stiu daca sunt vindecata, nu indraznesc sa scormonesc prea mult cicatricele.
Dar foaia se reintoarce la alb si cred ca pot sa incep din nou, speranta a invins frica.
Nu mi mai amintesc exact. De ce nu ma-ntorc, de ce nu mai plec, de ce nu mai scriu, cum e sa plangi prin avioane, sa ai insomnii, sa-ti lipseasca cineva sau ceva atat de mult incat durerea sa fie continua. Am uitat atat de bine incat cateodata mi se pare ca n-am trait nimic.
Daca omul nu ar avea memorie scurta sau capacitate de negare (a mortii, exemplul cel mai concludent), ne-am petrece viata nemiscati, ascunsi intr-un colt.
Ya me he olvidado de ti
Hoy me despido de tu ausencia
Ya estoy en paz
Nu stiu daca sunt vindecata, nu indraznesc sa scormonesc prea mult cicatricele.
Dar foaia se reintoarce la alb si cred ca pot sa incep din nou, speranta a invins frica.
Nu mi mai amintesc exact. De ce nu ma-ntorc, de ce nu mai plec, de ce nu mai scriu, cum e sa plangi prin avioane, sa ai insomnii, sa-ti lipseasca cineva sau ceva atat de mult incat durerea sa fie continua. Am uitat atat de bine incat cateodata mi se pare ca n-am trait nimic.
Daca omul nu ar avea memorie scurta sau capacitate de negare (a mortii, exemplul cel mai concludent), ne-am petrece viata nemiscati, ascunsi intr-un colt.
luni, 7 iunie 2010
post blues
as vrea sa vina candva ziua cand nu va mai reveni nostalgia, dorul sau regretul ca nu am avut curajul sa risc mai mult ca sa traiesc mai intens
ma chinui de un an sa traiesc viata obisnuita, sa merg la sluja normala, cu trenul normal, sa imi gasesc un prieten obisnuit, cu care sa fac lucruri obisnuite, fara povesti complicate, fara sentimente prea puternice, fara dureri prea mari
si nici asa nu e bine
ma chinui de un an sa traiesc viata obisnuita, sa merg la sluja normala, cu trenul normal, sa imi gasesc un prieten obisnuit, cu care sa fac lucruri obisnuite, fara povesti complicate, fara sentimente prea puternice, fara dureri prea mari
si nici asa nu e bine
luni, 29 septembrie 2008
Calm, calm
Tocmai mi-a trecut prin cap o idee nebuna nebuna. Intotdeauna ma sperie ideile mele nebune. Pentru ca sunt destul de nebuna sa le pun in aplicare. Dar ar fi muuult prea tare!
miercuri, 17 septembrie 2008
Free love
If you've been hidding from love, I can understand where you're coming from
If you've suffered enough, I can understand what you're thinking of, I can see the pain that you're frighten of
I'm only here to bring you free love, let's make it clear that this is free love
No hidden catch, no strings attached
Just free love
De ce nu ar fi frumoasa? Dragostea libera. Fara complicatii, doar pentru momentul asta, pentru ca traim doar acum, aici. Multi ar fi tentati sa o confunde cu promiscuitatea, dar nu e adevarat, depinde de cum intelegi termenul. Pentru mine nu e o scuza, e doar un fapt, sa iubesti fara complicatii, fara sa te gandesti la ziua de maine, la casatorie, la copii, la apartament, la catel, la infidelitate, la cum sa pastrezi flacara aprinsa, la altii - da, la altii, nu inteleg dragostea libera ca un pretext ca sa fii cu mai mult de o persoana in acelasi timp, nu la asta ma refer.
Dar oare exista?
If you've suffered enough, I can understand what you're thinking of, I can see the pain that you're frighten of
I'm only here to bring you free love, let's make it clear that this is free love
No hidden catch, no strings attached
Just free love
De ce nu ar fi frumoasa? Dragostea libera. Fara complicatii, doar pentru momentul asta, pentru ca traim doar acum, aici. Multi ar fi tentati sa o confunde cu promiscuitatea, dar nu e adevarat, depinde de cum intelegi termenul. Pentru mine nu e o scuza, e doar un fapt, sa iubesti fara complicatii, fara sa te gandesti la ziua de maine, la casatorie, la copii, la apartament, la catel, la infidelitate, la cum sa pastrezi flacara aprinsa, la altii - da, la altii, nu inteleg dragostea libera ca un pretext ca sa fii cu mai mult de o persoana in acelasi timp, nu la asta ma refer.
Dar oare exista?
luni, 8 septembrie 2008
Cool Thailand
Sambata, 30 august
O prietena vine maine in vizita pentru 2 saptamani. Planul initial era sa plec din seara asta la Bangkok si sa o astept a doua zi la aeroport. Aveam chef de iesit in oras, ceva linistit, si aveam chiar vreo trei optiuni, singura problema era sa aleg intre ele. Buuun.
La birou, o colega care tocmai se intorsese de la Bangkok dimineata, ma aude ca vreau sa rezerv un hotel langa Khaosan. "Nu e o idee prea buna sa stai pe langa Khaosan". Eu, total pe dinafara, bineinteles, : "De ce?" "Pai, noaptea trecuta a fost destul de agitata in Bangkok din cauza manifestatiilor, care sunt aproape de Guvern, deci de Khaosan." ???!!!! Deci am ratat faptul ca a inceput un razboi in Georgia, ca jocurile olimpice au inceput si ca s-au terminat si ca in Bangkok erau manifestatii de vreo saptamana. Poate ca ar trebui totusi sa ma uit din cand in cand la televizor. In caz ca incepe al treilea razboi mondial sau ca vine ciclonul sau stiu eu ce evenimente au un rasunet mondial mai mare decat cele mentionate mai sus, as evita momente penibile.
In lumina acestor noi descoperiri, incep sa ma informez, aflu ca s-a inchis aeroportul din Phuket, ma gandesc ca ar trebui totusi sa ma ingrijorez un pic, macar pentru ca prietenei mele ii este frica de avion si ca dupa 11 ore de zbor nu i-ar pica bine sa afle ca nu poate ateriza pentru ca au inchis aeroportul sau ca aterizeaza in plina lovitura de stat.
Jur ca nu m-am panicat, am pus si eu mai multe intrebari de genul oare or sa inchida aeroportul din Bangkok, nu e mai bine sa nu ma duc seara in Bangkok si sa raman in Pattaya, sugestie pe care mi-a facut-o colega mea tailandeza de altfel. Aeroportul e la o ora jumate de mine, putin mai departe decat daca as pleca din Bangkok, seara oricum nu o sa ma amuz sa ies in oras cand sunt totusi manifestatii, politie, si incidente. Poate sunt eu exagerata, dar e prima mea lovitura de stat (ma rog, nu e inca o lovitura de stat, dar intentia conteaza, nu?).
Rezultatul e ca prietena mea tailandeza, francezii si chiar seful meu aproape ca-mi spun ca sunt paranoica, cum de ma gandesc sa ma ingrijorez sau sa-mi schimb planurile. Viata isi urmeaza cursul foarte normal in Bangkok, poate e mai mult trafic dar in nici un caz vreun motiv de ingrijorare.
La pranz mananc cu Ae intr-un mic restaurant unde e si un televizor, care transmite o manifestatie life. Din momentul asta mi-a cam trecut ingrijorarea. Arata ca un fel de festivalul berii (de altfel Ae imi spusese deja ca vanzatorii ambulanti stau pe langa manifestanti, ca sa le ofere o paleta suficienta de mancare si bauturi racoritoare, effort politique oblige) doar cu raportul vorbit/cantat inversat. Adica daca la festivalul berii formatiile invitate canta mai mult decat vorbesc prezentatorii, la manifestatiile politice impotriva guvernului manifestantii mai de seama vorbesc mai des si mai mult decat canta formatiile invitate. Cand Ae mi-a spus ca fac pauza ca sa cante o formatie am crezut ca rade de mine, dar nu, chiar a venit un grup pe scena ca sa cante putina muzica, sa se mai relaxeze multimea a fost explicatia lui Ae (mie imi pareau destul de relaxati oricum).
Am hotarat totusi sa plec a doua zi din Pattaya, desi a insemnat sa sifonez putin imaginea personala asupra curajului din dotare, dar zau ca nu vad de ce ar trebui sa "tenter le diable" cum zic francezii, cand ma costa la fel de mult autobuzul pana la aeroport din pattaya, sau taxiul din Bangkok si puteam sa dorm bine mersi in patul meu.
O prietena vine maine in vizita pentru 2 saptamani. Planul initial era sa plec din seara asta la Bangkok si sa o astept a doua zi la aeroport. Aveam chef de iesit in oras, ceva linistit, si aveam chiar vreo trei optiuni, singura problema era sa aleg intre ele. Buuun.
La birou, o colega care tocmai se intorsese de la Bangkok dimineata, ma aude ca vreau sa rezerv un hotel langa Khaosan. "Nu e o idee prea buna sa stai pe langa Khaosan". Eu, total pe dinafara, bineinteles, : "De ce?" "Pai, noaptea trecuta a fost destul de agitata in Bangkok din cauza manifestatiilor, care sunt aproape de Guvern, deci de Khaosan." ???!!!! Deci am ratat faptul ca a inceput un razboi in Georgia, ca jocurile olimpice au inceput si ca s-au terminat si ca in Bangkok erau manifestatii de vreo saptamana. Poate ca ar trebui totusi sa ma uit din cand in cand la televizor. In caz ca incepe al treilea razboi mondial sau ca vine ciclonul sau stiu eu ce evenimente au un rasunet mondial mai mare decat cele mentionate mai sus, as evita momente penibile.
In lumina acestor noi descoperiri, incep sa ma informez, aflu ca s-a inchis aeroportul din Phuket, ma gandesc ca ar trebui totusi sa ma ingrijorez un pic, macar pentru ca prietenei mele ii este frica de avion si ca dupa 11 ore de zbor nu i-ar pica bine sa afle ca nu poate ateriza pentru ca au inchis aeroportul sau ca aterizeaza in plina lovitura de stat.
Jur ca nu m-am panicat, am pus si eu mai multe intrebari de genul oare or sa inchida aeroportul din Bangkok, nu e mai bine sa nu ma duc seara in Bangkok si sa raman in Pattaya, sugestie pe care mi-a facut-o colega mea tailandeza de altfel. Aeroportul e la o ora jumate de mine, putin mai departe decat daca as pleca din Bangkok, seara oricum nu o sa ma amuz sa ies in oras cand sunt totusi manifestatii, politie, si incidente. Poate sunt eu exagerata, dar e prima mea lovitura de stat (ma rog, nu e inca o lovitura de stat, dar intentia conteaza, nu?).
Rezultatul e ca prietena mea tailandeza, francezii si chiar seful meu aproape ca-mi spun ca sunt paranoica, cum de ma gandesc sa ma ingrijorez sau sa-mi schimb planurile. Viata isi urmeaza cursul foarte normal in Bangkok, poate e mai mult trafic dar in nici un caz vreun motiv de ingrijorare.
La pranz mananc cu Ae intr-un mic restaurant unde e si un televizor, care transmite o manifestatie life. Din momentul asta mi-a cam trecut ingrijorarea. Arata ca un fel de festivalul berii (de altfel Ae imi spusese deja ca vanzatorii ambulanti stau pe langa manifestanti, ca sa le ofere o paleta suficienta de mancare si bauturi racoritoare, effort politique oblige) doar cu raportul vorbit/cantat inversat. Adica daca la festivalul berii formatiile invitate canta mai mult decat vorbesc prezentatorii, la manifestatiile politice impotriva guvernului manifestantii mai de seama vorbesc mai des si mai mult decat canta formatiile invitate. Cand Ae mi-a spus ca fac pauza ca sa cante o formatie am crezut ca rade de mine, dar nu, chiar a venit un grup pe scena ca sa cante putina muzica, sa se mai relaxeze multimea a fost explicatia lui Ae (mie imi pareau destul de relaxati oricum).
Am hotarat totusi sa plec a doua zi din Pattaya, desi a insemnat sa sifonez putin imaginea personala asupra curajului din dotare, dar zau ca nu vad de ce ar trebui sa "tenter le diable" cum zic francezii, cand ma costa la fel de mult autobuzul pana la aeroport din pattaya, sau taxiul din Bangkok si puteam sa dorm bine mersi in patul meu.
marți, 19 august 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)