Orasul

Nu l-am vazut aproape deloc ziua. O singura data am traversat una din strazile care il strabat in lung si nu am retinut decat lumina puternica a soarelui, dezgolind cladirile vechi si urate, amestecatura de obiecte parasite parca pe marginea trotoarului, oamenii grabiti si prost imbracati. Un alt loc. Dar parca mai plin de viata, mai optimist si mai real decat binecunoscuta varianta nocturna. Sau e doar imaginatia mea, alimentata de nostalgia pe care mi-o provoaca totul aici. Pentru ca-mi aminteste atat de bine de Romania anilor '90, de toata adolescenta mea, de o alta viata.

Decorul

Noaptea se lasa repede la tropice. Soarele apune in mijlocul marii si, de unde a apus, cerul se desparte, ca o cortina imensa, o jumatate colorata in albastru din ce in ce mai inchis, ca o pata de cerneala care se intinde dinspre nord si o jumatate care alearga spre capatul opus al orizontului, in nuante rozaliu-violete. E un spectacol extravagant, degradé-ul diferit pe cele doua jumatati ale cortinei, si intunericul care cuprinde cerul intr-o imbratisare rapida, ca un amant nerabdator. Lumina moare sau renaste subit. E noapte sau zi. Fara agonie. Fara compromisuri.